În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 17 din 18 noiembrie 2013 (Decizia 17/2013) privind examinarea recursului în interesul legii formulat de către Ministerul Public asupra Sesizării nr. 1.595/I/A/22 din 17 mai 2013 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bacău, vizând problema de drept: „încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă”.
Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la ”încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă”.
In urma verificării jurisprudenţei cu privire la interpretarea şi aplicarea art. 296 ind. 1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 270 alin. (3) din Codul vamal, respectiv încadrarea juridică a faptei persoanei fizice care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă, a fost relevată o practică neunitară. Astfel:
a) într-o orientare, instanţele au reţinut un concurs de infracţiuni în structura căruia au intrat:
– infracţiunile prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal şi art. 296 ind. 1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal;
– art. 296 ind. 1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005;
– art. 270 alin. (3) din Codul vamal, art. 296 ind. 1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
b) într-o altă orientare, instanţele au reţinut o singură infracţiune, după cum urmează:
– art. 270 alin. (3) din Codul vamal;
– art. 296 ind. 1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal;
– art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005
Soluţia propusă de autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău este în sensul că în cazul deţinerii în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile nemarcate fiscal peste limita prevăzută de lege, produse pentru care accizele nu au fost plătite şi care provin din contrabandă, pe lângă infracţiunea de evaziune fiscală trebuie reţinută infracţiunea prevăzută de art. 296 ind. 1 din Codul fiscal, precum şi infracţiunea de contrabandă.
Soluţia propusă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul orientării jurisprudenţiale potrivit căreia încadrarea juridică a faptei persoanei fizice care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă este cea a unui concurs ideal între infracţiunea prevăzută de art. 296 ind. 1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 270 alin. (3) din Codul vamal.
Argumente invocate:
În momentul introducerii, chiar ilegale, pe teritoriul României de produse (bunuri sau mărfuri) accizabile care, totodată, trebuie supuse unui regim vamal, se nasc în persoana autorului faptei două obligaţii fiscale, respectiv datoria vamală şi acciza. Acestea sunt, de altfel, expresii ale valorilor sociale ocrotite prin cele două legi speciale, Codul fiscal şi Codul vamal, inclusiv prin norme cu caracter penal.
Încălcarea acestor valori sociale prin săvârşirea unor fapte care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 296 ind. 1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, respectiv de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, ţinând seama şi de caracterul de legi speciale al acestor acte normative este argumentul pentru reţinerea celor două infracţiuni în concurs ideal.
În consecinţă, pledează pentru reţinerea concursului ideal de infracţiuni valorile sociale diferite ocrotite prin cele două legi cu caracter special (regimul fiscal şi cel vamal), absenţa unităţii de interes juridic protejat.
Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie
Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
”Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău şi, în consecinţă, stabileşte că:
Fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României”.
