Pe 8 decembrie 2015, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010).
Dispozițiile analizate au următorul conținut: „(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.”
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă și a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat” din cuprinsul acestora este neconstituţională în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție.
Curtea a reținut că soluția de respingere a cererii de recurs pentru motivul că aceasta este vădit nefondată obligă instanța supremă la examinarea fondului cauzei. Or, această soluție nu poate fi pronunțată în cadrul procedurii admiterii în principiu a recursului, ci doar în faza judecării căii extraordinare de atac, reglementată de dispozițiile art. 494-502 din Codul de procedură civilă.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a civilă.
