A existat o adevarată practică a firmelor de recuperari creante de a trece direct la executarea silită a creantelor cesionate de la banci, fără ca debitorii cedati să fie vreodată înștiințați cu privire la cesiunea intervenită.
Totuși trebuie știut faptul că cesiunea de creanţă din partea bancilor catre firmele de recuperari de creante nu produce niciun efect dacă nu s-a efectuat comunicarea cesiunii, potrivit dispoziţiilor legale, către debitorul cedat (împrumutatul din contractul de credit). Judecătoria Slatina, a stabilit prin Sentința civilă nr. 3341/2015, faptul că executarea silită începută la cererea firmei de recuperări creanțe fără respectarea dispozițiilor privind comunicarea cesiunii este nelegală.
Se reţin în acest sens prev. art. 3 şi art. 102 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora cesiunea de creanţă, fiind un contract, rămâne supusă dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiată, în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea efectele, executarea şi încetarea sa, însă, creanţa transmisă printr-o cesiune intervenită după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil îşi păstreză regimul stabilit de normele în vigoare la data naşterii creanţei, conform art. 117 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.
Astfel, în motivarea sentinței, instanța a reţinut prevederile art. 1578 din Noul Cod Civil:
„Art. 1.578 – Comunicarea şi acceptarea cesiunii
(1) Debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care:
a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă;
b) primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanţa cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parţiale, trebuie indicată şi întinderea cesiunii.
(2) Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.
(3) Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii.
(4) Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata.
(5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului”.
Aplicând aceste prevederi legale, se reţine faptul că dacă firma de recuperari creanțe, respectiv cesionarul din cadrul contractului de cesiune, nu a făcut dovada acceptării sau a comunicării scrise a cesiunii către debitor, potrivit art. 1578 alin. 1 lit. a şi b din Noul Cod Civil, cesiunea nu produce efecte, considerând neîntemeiate susţinerile intimatei în sensul că debitorului i-ar fi opozabilă cesiunea de creanţa, deoarece aceasta fiind înregistrata si in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare.
Înscrierea în AEGRM este proba cesiunii de creanţă faţă de ceilalţi terţi specifici ai cesiunii de creanţă, cu excepţia debitorului cedat, în privinţa căruia operează dispoziţiile speciale citate mai sus. Această înscriere este modalitatea prin care se realizează opozabilitatea faţă de aceşti terţi, cu excepţia debitorului cedat, în privinţa căruia doar comunicarea sau acceptarea generează efecte de opozabilitate. În acest sens, articolul 1578 din Noul Cod Civil nu impune debitorului cedat vreo obligaţie, nefiind întemeiate susţinerile intimatei, potrivit cărora contestatorul putea să ceară dovada cesiunii şi contractul de cesiune de la executor, după cum debitorul nu avea nici obligaţia de le a cere nici de la firma de recuperări sau de la banca.
Instanța nu a considerat relevante nici apărările firmei de recuperare, în sensul că, debitorul a citit si a înţeles aspectele referitoare la dreptul băncii de a cesiona unui terţ drepturile si obligaţiile sale din contractul de credit si a fost de acord cu acestea, semnând fiecare pagina a contractului de credit bancar și nici cele cu privire la faptul ca o instanţa de judecata a pronunţat deja încheierea de admitere a încuviinţării procedurii de executare silita.
Pronunţarea unei încheieri de admitere a încuviinţării procedurii de executare silita nu însemană că instanta a verificat integral legalitatea actelor înfăţişate de executorul judecătoresc şi că a constatat respectarea prevederilor legale în privinţa transmiterii creanţei si publicităţii cesiunii de creanţă. Se are în vedere că în procedura de încuviinţare a executării silite sunt prevăzute, limitativ, atribuţiile instanţei, într-o procedură simplificată şi necontencioasă.
Astfel, în lipsa comunicării sau acceptării cesiunii, potrivit dispoziţiilor legale, cesiunea de creanţă nu produce niciun efect, deşi creanţa a fost deja transmisă către cesionar – contractul îşi produce efectele doar între părţile cesiunii, nu şi faţă de debitorul cedat, care reprezintă un terţ specific al cesiunii de creanţă. Debitorul cedat este îndreptăţit să se comporte ca şi cum cesiunea nu ar exista, chiar dacă ştie de ea pe o altă cale decât comunicarea sau acceptarea cesiunii, raportat la prev. art. 1582 alin. 1 din Noul Cod Civil.
sursa:( Judecătoria Slatina, Sentința civilă nr. 3341/2015)
