Autor: Asist.univ.drd.av. GHERGHINA OANA RUXANDRA

Condițiile generale și speciale de contract FIDIC[1] încununează experiența în domeniul antreprizei de lucrări de construcții a celor mai reputați specialiși internaționali, care valorificându-și cunoștințele juridice, tehnice și economice în cadrul proiectelor majore de investiții, au reușit să elaboreze cele mai echilibrate forme standard de contracte de lucrări, utilizate pe scară largă la nivel mondial.

Reușind să depășească barierele impuse de sistemele de drept diferite, contractele FIDIC sunt recunoscute pentru flexibilitatea excepțională a redactării, care permite utilizarea acestora atât în țări care funcționează pe sistemul de drept “common law” cât și în sisteme de drept care au la baza coduri civile.

Acest articol își propune să realizeze o trecere în revistă a modului în care Federația Internațională a Inginerilor Consultanți a reușit în decursul a 60 de ani, să dezvolte cea mai cunoscută suită de contracte de antrepriza de lucrări standardizate la nivel mondial, adjudecându-și poziția de lider internațional în domeniu.

1. Privire istorică asupra contractelor standardizate

 

În condițiile unei dezvoltări susținute a activităților economice, mediul de afaceri a impus identificarea unor soluții care să asigure părților atât certitudine, predictibilitate și eficiență juridică cât și masuri care să asigure satisfacția ambilor parteneri contractuali și astfel au luat naștere contractele standardizate. Acest rezultat, generat tocmai de creșterea permanentă a ritmului de derulare a afacerilor, își are originea în autonomia de voință a părtilor contractante, care, exercitându-și atributul deciziei finale de încheieire a tranzacției, au stabilit de comun acord să accepte condițiile generale ale colaborării sub forma unui contract standardizat, elaborat de o entitate independentă în care aceștia au încredere.

Lucrările de constructii majore, din perspectiva anvergurii proiectelor și a duratei prelungite a contractelor, au fost și în trecut și sunt și în prezent, generatoare litigii, astfel că simpla dorință a părților de a finaliza proiectele, a impus necesitatea standardizării prevederilor contractuale, cu scopul de a valorifica experiența acumulată de-a lungul timpului, prin reglementarea la nivelul contractului a situațiilor experimentate anterior și a răspunsurilor la anumite întrebări cauzatoare de dispute.

Constatând acest fapt, cu scopul definit de a duce la bun sfârșit proiectele majore, organizatiile profesionale independente din domeniul construcțiilor au elaborat și introdus la nivel internațional, forme standardizate de contracte de antrepriza de lucrări, pe care ulterior le-au revizuit și îmbunătățit constant, în baza experientei acumulate, procesul de actualizare continuând și in prezent.

FIDIC este acronimul pentru “Federation Internationale des Inginers Consultants”, organizație internațională constituită în anul 1913 de reprezentanții a trei state francofone, respectiv Franța, Belgia și Elveția. Marea Britanie s-a alăturat acestei organizații abia în 1949, însă de-a lungul timpului, prin activitatea sa susținută FIDIC s-a extins la nivel global, numărând în prezent 78 de state membre, cu sediul principal la Geneva-Elveția. Organizația a beneficiat de recunoaștere la nivel mondial în principal pentru activitatea sa secundară, aceea de elaborare a formelor standardizate de contract de antrepriza de lucrări de construcții și instalații, denumite generic Contractele FIDIC.

Reputatul autor Nael Bunni[2] în cartea sa The FIDIC Forms of Contract (Third Edition, 2005) menționează ca primele forme standardizate de contract de antrepriză de lucrări au fost introduse în Europa înca din secolul al XIX-lea, sub egida Royal Institute of British Architects. Acestea au dobândit rapid o reputație foarte buna la nivel internațional, deoarece împărțeau în mod echilibrat riscurile dintre parți, în scopul de a obține un contract just și echitabil. Mai tarziu aceste modele de contract au fost cunoscute sub numele de RIBA Form și au fost publicate în ediții successive între 1909 și 1957, apoi în edițiile publicate în 1963 și 1980, dezvoltându-se în timp în ceea ce cunoaștem astăzi ca fiind renumitele contracte JCT Form (Joint Contracts Tribunal).

În ceea ce privește contractele de construcții civile, înaintea celui de-al doilea razboi mondial au circulat mai multe forme standardizate de contract, care au fost reunite de Institutul de Inginerie Civila împreuna cu Federatia Contractorilor de Inginerie Civila din Marea Britanie, într-un singur model de contract, publicat în decembrie 1945 și recunoscut internațional sub numele de ICE Form. Fiind conceput în principal pentru uz național, ICE Form a fost reconfigurat de Asociatia Inginerilor Consultanți din Marea Britanie, într-o forma de contract pretabilă pentru construcții internaționale, publicată în august 1956 și recunoscută internațional ca ACE Form.

Deși nu a fost folosit decât o perioada scurta de timp, ACE Form a avut un rol esential în utilizarea la nivel internațional a formelor standardizate de contract, deoarece a stat la baza elaborării celebrului contract international de antrepriză de lucrări FIDIC Red Book, de catre Federatia Internaționala a Inginerilor Consultanți (FIDIC), în august 1957.

 

2. Evoluția contractelor FIDIC de la prima ediție și până în prezent

 

De fapt, prima ediție a FIDIC Red Book, apărut în august 1957, urmărea atât de aproape ACE Form încat Ian Duncan Wallace Q.C., o personalitate care a avut o contribuție monumentală în literatura internațională de specialitate în dreptul construcțiilor a spus: “as a general comment, it is difficult to escape the conclusion that at least one primary object in preparing the present international contract was to depart as little as humanly possible from the English conditions[3]^” tocmai pentru a evidenția apropierea până la similitudine a celor doua forme standardizate de contract.

Acumularea de informații dobândite din experiența practică a utilizarii contractelor standard pe o perioadă lungă de timp, a dus la revizuiri și modificări multiple menite să atribuie o formulare cât mai clară a clauzelor sau să ofere un răspuns la nevoile individualizate ale părților.

Astfel, prima problemă identificată în piață cu privire la contractul FIDIC Red Book publicat în 1957, a fost aceea că acest tip de contract se concentra numai pe situația în care proiectarea era realizată exclusiv de către beneficiar, iar contractul era practic dedicat construcțiilor civile și de infrastructură fără a putea fi compatibil cu situația în care porțiuni majore din proiect de natura instalațiilor erau realizate în altă parte decât pe șantier.

Problema a fost rezolvată în anul 1963, când FIDIC a publicat prima formă Yellow Book, destinată special lucrărilor de constructii care cuprindeau instalații mecanice și electrice proiectate de antreprenor.

A doua ediție a Red Book, a fost publicată în iulie 1969 când acest tip de contract a fost ratificat de Federația Internațională a Asociațiilor Antreprenorilor din Asia și Pacificul de Vest (International Federation of Asian and Western Pacific Contractors’ Associations).

A treia ediție a apărut în anul 1980, pentru ca apoi în septembrie 1987, FIDIC să publice a patra ediție revizuită atât pentru Red Book cât și pentru Yellow Book. Contractul FIDIC Red Book a mai suferit mici modificari în 1988, pentru ca ulterior, în anul 1992, să fie revizuit substanțial, acest tip de contract stand la baza celor mai importante lucrari de constructii la nivel mondial și dovedindu-și cu prisosință eficiența.

 

3. Comisia de Adjudeare a Disputelor o creație a contractului FIDIC

 

A patra ediție a FIDIC Red Book (Fourth Edition 1992) a avut un succes international răsunător, motiv pentru care în 1995 Banca Mondială a consacrat acest tip de contract ca și documentul său standard de licitatie (Standard Bidding Documents), introducând însă câteva amendamente proprii obligatorii, printre care și noțiunea de Dispute Review Board (Comisie de Revizuire a Disputelor), care să înlocuiască Inginerul în procedura de soluționare a disputelor.

Răspunzând la aceste sugestii, FIDIC a publicat în noiembrie 1996 un Supliment (Suplement to the Fourth Edition of the Red Book) care a înglobat aceste modificări, astfel luând oficial naștere atât Comisia de Adjudecare a Disputelor (CAD)[4] cât și procedura de adjudecare a disputelor de către niște terți specialiști, persoane independente, imparțiale și care nu sunt angajate de niciuna dintre părți. Adjudecarea disputelor de către CAD a fost introdusă în scopul de a înlocui unul din rolurile cele mai controversate ale Inginerului, respectiv acela de a soluționa disputele dintre părți în mod independent și imparțial, chiar dacă acesta era angajatul Beneficiarului.

Lumea construcțiilor a salutat și asimilat imediat această procedură echidistantă și onestă pentru ambele părți, pentru simplul motiv că triplul rol al Inginerului, de reprezentant al beneficiarului pe parcursul derulării contractului, apoi de mediator al neîntelegerilor dintre părți și ulterior de persoană care decide cu privire la disputele dintre părți era considerat atât de practicieni cât și în mediul academic, un dezechilibru major al contractului FIDIC, acordând Beneficiarului o poziție dominantă în cadrul contractului, dificil de tolerat pentru antreprenor.

De altfel, de-a lungul timpului, majoritatea specialiștilor au reclamat în numeroase lucrări văditul conflict de interese în care se afla Inginerul, catalogând decizia sa ca fiind lipsită de credibilitate și inacceptabilă pentru antreprenor chiar și numai din rațiuni de principiu. Astfel, contradicția flagrantă între statutul Inginerului de reprezentant/angajat al Beneficiarului și rolul său de arbitru independent care va soluționa imparțial disputele dintre părți a constituit una dintre cele mai mari controverse în cadrul contractelor FIDIC.

Această situație ușor ”imorală” în care se afla Inginerul a fost foarte greu de acceptat de catre antreprenori generând o tensiune constantă în cadrul proiectelor. În multe situații această tensiune a eliminat posibilitatea aplanării unor conflicte, escaladarea oricărei neînțelegeri către un autentic litigiu realizându-se foarte abrupt și într-un ritm rapid.

În mod surprinzător, inițial, tocmai contractul FIDIC a expus Inginerul riscului de decredibilizare și l-a aruncat într-o zonă gri a conflictului de interese, cauzator de grave prejudicii în cadrul proiectelor, pentru ca ulterior, în 1996 acest viciu al contractului să fie remediat prin instituirea Comisiei de Adjudecare a Disputelor.

După intervenția în cadrul proiectelor a procedurii de adjudecare a disputelor, autori de renume au analizat cu atenție impactul noii instituții, create de însuși contractul FIDIC, constatând cu entuziasm că gradul de acceptare al părților față de deciziile CAD a crescut semnificativ față de deciziile Inginerului, consecința imediată și unanim apreciată fiind aceea a creșterii progresive a numărului de proiecte finalizate cu succes.

4. Noua colectie de contracte FIDIC Editia întâi 1999

 

A patra ediție FIDIC Red Book din 1992, împreună cu Suplimentul din 1996, alcătuiau o combinație bine adaptată domeniului construcțiilor din acea perioadă, fiind un compromis acceptat până la urmă de toti participații la proiecte și reușind să răspundă decent atât marilor provocări din practică cât și criticilor inerente, în Octombrie 1999 FIDIC decide, ca în loc să publice a cincea ediție, să înlocuiască în totalitate aceste contracte, luând astfel naștere

Noua Colecție FIDIC 1999 ediția întâi:

• Cartea Roșie FIDIC 1999 este de fapt un contract de antrepriză de lucrări de construcţii pentru clădiri şi lucrări inginereşti proiectate de către Beneficiar, contract cunoscut și sub acronimul “CONS” The Construction Contract -Conditions of Contract for Building and Engineering Works, Designed by the Employer fiind recunoscut internațional ca ‘1999 Red Book’ urmașul contractului Red Book din 1957.
• Cartea Galbenă FIDIC 1999 este de fapt un contract de antrepriză de lucrări de construcţii pentru echipamente şi construcţii inclusiv proiectare pentru echipamente electrice şi mecanice, şi pentru clădiri şi lucrări inginereşti proiectate de către Antreprenor, contract cunoscut și sub acronimul “P&DB” The Plant and Design-Build Contract – Conditions of Contract for Electrical and Mechanical Plant, and for Building and Engineering Works, Designed by the Contractor , recunoscut ca ‘1999 Yellow Book’;
• Cartea Verde FIDIC 1999 este de fapt un contract de antrepriză de lucrari de construcţii pentru proiecte cu valoare redusă sau desfășurate pentru o perioadă scurtă de timp, neavând importanță deosebită cine realizează proiectarea, contract cunoscut și sub numele FIDIC Short Form sau ‘1999 Green Book’.
• Cartea Argintie FIDIC 1999 este de fapt un contract de antrepriză de lucrari de construcţii pentru proiecte “la-cheie”, contract cunoscut și sub acronimul “EPC/Turnkey” Conditions of Contract for EPC Turnkey, consacrat ca ‘1999 Silver Book’;

În plan internațional jucătorii de pe piața construcțiilor au privit cu reticență această decizie de înlocuire adoptată de FIDIC în mod mai puțin așteptat, fiind deopotrivă circumspecți în a schimba ceva ce funcționa de peste 30 de ani, chiar dacă noua colecție se baza pe plonii consacrați și bine cunoscuți de toți, respectiv Fourth Edition Red Book și Yellow Book.

5. Contractele FIDIC cu utilizare mai restrânsă

 

La data elaborării prezentei lucrări pe lângă contractele FIDIC Roșu, Galben, Verde și Argintiu, care au o notorietate mai mare, se folosesc într-o proporție mai restrânsă pe piața antreprizei de lucrări de construcții internaționale și următoarele categorii de contracte FIDIC:

• FIDIC Cartea Roz– The Pink Book – ’MDB Harmonised Edition’

FIDIC Cartea Roz este o formă de contract standardizat care reprezintă doar o ușoară variațiune a Cărții Roșii, concepută pentru a fi folosită în cazul proiectelor finanțate de Bancile Multilaterale de Dezvoltare – Multilateral Development Banks (‘MDBs’), reprezentate de instituțiile financiare multinaționale cum ar fi Banca Mondială (BM), Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca Europeană de Investiții (BEI), etc.

• FIDIC Cartea Aurie – The Gold Book – ’Conditions of Contract for Design, Build and Operate Projects’ (the design build operate contract)

FIDIC Cartea Aurie a fost elaborată pentru proiectele DBO (Design, Build and Operate) respectiv Proiectare, Construcție, Operare, cu scopul precis de a reduce pe cât posibil riscul unei deteriorări rapide a proiectelor după recepția finală și predarea catre benficiar, din cauza erorilor de proiectare, a lucrărilor defectuoase sau a materialelor necorespunzătoare. Cartea aurie presupune o relație de lungă durată între părți, antreprenorul urmând a fi responsabil de întreținerea lucrărilor și de operare a investiției în numele beneficiarului pentru o durată tipică de 20 de ani de la data finalizării lucrărilor.

• FIDIC Cartea Albastră – The Blue Book – ’Form of Contract for Dredging and Reclamation Works’

FIDIC Cartea albastră este potrivită pentru lucrări speciale de dragare, asanare și extindere a suprafețelor urbane în concordanță cu cerințele beneficiarului, care de regulă realizează proiectul.

• FIDIC Cartea Albă- The White Book – ’FIDIC Client/Consultant Model Services Agreement’

FIDIC Cartea Alba, deși este inclusă în suita contractelor de antrepriză de lucrări, nu reprezintă un contract de antrepriză de lucrări de construcții, așa cum ne-ar conduce cu gândul coperta sa. Acest contract este auxiliar contractelor de antrepriză de lucrări de contrucții FIDIC, reprezentand un model standardizat de contract de servicii conexe, pe care de regulă părțile îl încheie cu consultanții, pentru lucrări de proiectare, studii de fezabilitate, administrarea contractului de antrepriză, project management, etc.

• FIDIC Subantrepriză – The Conditions of Subcontract for Construction – Conditions of Subcontract for Construction for Building and Engineering Works Designed by the Employer

Spre deosebire de celelalte contracte din suita FIDIC, acestui contract nu i-a fost atribuită nicio culoare, această formă standard de contract de subantrepriză având un caracter auxiliar și fiind recomandabil în relația cu subantreprenorii în special în cazul contractelor FIDIC Roșu, Galben, Argintiu, Auriu.

 

6. Principalele îmbunătățiri aduse contractelor FIDIC 1999

 

Principalele îmbunătățiri aduse Contractelor FIDIC 1999 Editia Întâi, față de edițiile anterioare sunt:

► Armonizarea termenilor și clauzelor contractuale, fapt ce conferă o eficiență sporită și o mai ușoară asimilare și aplicare.

► Aplicare globală – contractele fiind concepute în așa fel încât să poată fi aplicate atât în sistemul de drept “common-law” cât și în sistemele de drept care au la bază coduri civile

► O mai bună descriere a drepturilor și obligațiilor părților, fapt ce asigură o mai bună predictibilitate contractului, facilitând procesul de soluționare a disputelor prin eliminarea elementelor supuse interpretării.

► O îmbunătățire semnificativă a procedurilor de gestionare și management al contractului.

► O abordare mai specifică și mai clară în ceea ce privește problema întârzierii efectuării plăților.

► Actualizarea rolul Inginerului în cadrul contractului, menținând totuși prevederile tradiționale consacrate care atribuie Inginerului un triplu rol în cadrul contractului (angajat al beneficiarului, mediator, arbitru) situație extrem de controversată atât în mediul academic cât și în rândul practicienilor.

► Modernizarea modalităților de soluționare a litigiilor prin dispoziții clare și eficiente privind procedura de adjudecare de către Comisia de Adjudecare a Disputelor (CAD).

În dorința de a confirma caracterul uniform și a promova standardizarea, toate carțile FIDIC 1999 urmează aceeași structură, cuprinzând Condițiile Generale, Instrucțiuni pentru pregătirea Condițiilor Speciale, Anexa la ofertă, Acordul Contractual și Acordurile de Adjudecare a Disputelor.

Chiar dacă au existat diverse opinii pro și contra, utilizarea contractelor standardizate s-a impus atât la nivel internațional cât și la nivel național pe teritoriul multor state, mai ales datorită necesității de a avea o bază comună pentru compararea și evaluarea tuturor ofertelor, deoarece în majoritatea cazurilor, avand în vedere valoarea importantă a proiectelor, contractul de antrepriză se încheie în baza unei proceduri de achizitie prin metoda convențională a licitației publice.

Prin caracterul și forma exterioară de exprimare, formele standardizate de contract FIDIC sunt catalogate în doctrina de specialitate ca fiind uzanțe comerciale internaționale, având o folosință neîntreruptă la nivel internațional de aproape 60 de ani.

În țara noastră aceste contracte sunt foarte cunoscute în domeniul construcțiilor, fiind utilizate atât în mediul privat cât și în cazul lucrarilor publice. Datorită eficienței dovedite a acestor contracte începând cu anul 2011 acestea au devenit chiar obligatorii pentru lucrările publice de infrastructură de transport finanțate din fonduri europene sau de la bugetul de stat în baza Hotărârii Guvernului nr. 1405 din 28/12/2010, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din 20/01/2011, în prezent fiind în lucru o inițiativă legislative de introducere a condițiilor generale și speciale de contract FIDIC pentru toate lucrarile de construcții și instalații finanțate din fonduri publice.

 

CONCLUZIE

 

Contractele FIDIC nu se pretind a fi perfecte, fiind permanent supuse revizuirii însă, doctrinar, opinia majorității autorilor și practicienilor, printre care se numără și autorul prezentului articol, este că aceste contracte standardizate reprezintă uzanțe comerciale internaționale, care cuprind clauze juste și echilibrate, atât pentru antreprenor cât si pentru beneficiar, testate în peste o jumătate de secol și cu o eficienta dovedită, fiind recomandabile în special pentru lucrări de construcții și instalații care depășesc 1.000.000 euro.

 

BIBLIOGRAFIE

Booen, Peter L., „The Three Major New Fidic Books”, în International Construction Law Review, 2000,

Bunni, Nael G., The FIDIC Forms of Contract, Third Edition, Blackwell Publishing, 2005

Corbett, Edward, „FIDIC’s New Rainbow 1st Edition – An Advance?”, în International Construction Law Review, 2000,

„The FIDIC Contracts Guide”, First Edition, 2000, disponibil la http://www1.fidic.org/resources/contracts/describe/FC-AB-A-AA-0P .asp

„EIC Contractor’s Guide to the FIDIC Conditions of Contract for Construction (The New Red Book)”, în International Construction Law Review, 2003, p. 53- 80

„EIC Contractor’s Guide to the FIDIC Conditions of Contract for Plant and Design-Build (The New Yellow Book)”, în International Construction Law Review, 2003, p. 332-365

„Ghidul Beneficiarului pentru utilizarea Condiţiilor Speciale de Contract”, Ministerul Economiei şi Finanţelor, disponibil la http://www.inforegio.ro/user/file/Ghidul%20beneficiarului_FIDIC.pdf

 

[1] Federation Internationale des Inginers Consultants, www.fidic.org

[2] Prof. Dr. Nael Bunni ,“The FIDIC Forms of Contract” 3^rd edition, Blackwell Publishing, 2005.

[3] Ian Duncan Wallace QC, The International Civil Engineering Contract, 1974

[4] engl. Dispute Adjudication Board (DAB)