Decizia nr. 10/2015  prin care solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv, daca dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să mai fie sau nu îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal. 

Obiectul sesizarii

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, prin care solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, respectiv dacă este îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat (sau dacă sunt întrunite elementele constitutive) atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal.

A fost exprimată şi o opinie minoritară, apreciindu-se că nu prezintă relevanţă dezincriminarea infracţiunii ce intră în scopul grupului infracţional, infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal fiind o infracţiune de sine stătătoare, a cărei sancţionare este independentă de infracţiunea în scopul căreia s-a constituit iniţial grupul.
Asupra chestiunii ce formează obiectul întrebării preliminare şi-a exprimat punctul de vedere Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii de Vest din Timişoara, prin prof. dr. Viorel Paşca, concluzionând că prin dezincriminarea infracţiunii prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 a operat şi dezincriminarea grupării care a avut ca scop comiterea unor asemenea fapte, deoarece nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.
De asemenea, Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prin prof. univ. dr. hab. Florin Streteanu, a înaintat un punct de vedere conform căruia dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie întrunită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal.
Pe fondul sesizării, în sensul dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea, ra susţinut că actele de pregătire ale săvârşirii infracţiunii sunt incriminate, cerinţa esenţială a elementului material fiind aceea ca iniţierea sau constituirea grupului infracţional organizat să se realizeze în vederea/în scopul comiterii unei infracţiuni.

Elementul material al infracţiunii constând în aderare sau sprijinire este condiţionat de existenţa unui grup deja constituit, în a cărui configurare intră şi cerinţa esenţială referitoare la scopul grupului. Reiese că această cerinţă a scopului intră în conţinutul infracţiunii de grup infracţional organizat şi, dacă nu este îndeplinită, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale acesteia. În concluzie, constituirea unui grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona coordonat în scopul comiterii unor fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 367 din Codul penal.

Potrivit art. 15 din Codul penal, infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale. Analizarea condiţiei privind prevederea faptei în legea penală presupune verificarea corespondenţei dintre fapta concretă săvârşită şi modelul abstract prevăzut în norma de incriminare, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv. Neîndeplinirea acestei condiţii lipseşte de temei răspunderea penală a persoanei care a săvârşit fapta. Potrivit art. 367 alin. (1) din Codul penal constituie infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi “iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup”.

Art. 367 alin. (6) din Codul penal defineşte grupul infracţional ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. În cazul dezincriminării infracţiunii scop, condiţia privind finalitatea urmărită prin constituirea grupului organizat, aceea a săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, nu mai este îndeplinită, iar structura organizată de făptuitori nu mai constituie grup infracţional, astfel că nu mai este posibilă încadrarea faptei în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

Autonomia infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal presupune că aceasta există şi atrage răspunderea penală a membrilor grupului, chiar dacă nu s-au săvârşit infracţiunile care intră în scopul acestuia [art. 367 alin. (3)] şi independent de împrejurarea că pentru infracţiunile scop a intervenit vreo cauză care înlătură răspunderea penală. În cazul dezincriminării infracţiunii scop este eliminat însă un element de care depinde chiar caracterul penal al faptei, rămânând fără relevanţă faptul că noua incriminare a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat în raport cu reglementarea anterioară (art. 7 din Legea nr. 39/2003). De asemenea, instanţa a reţinut că nu prezintă relevanţă faptul că la momentul comiterii infracţiunii de grup infracţional organizat prevăzută de reglementarea anterioară (art. 7 din Legea nr. 39/2003) erau întrunite elementele constitutive, inclusiv cele privind incriminarea infracţiunii scop (art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001), legea penală de dezincriminare retroactivând (art. 4 din Codul penal).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că la nivelul curţilor de apel şi al instanţelor de judecată arondate s-au conturat două opinii: Opinia majoritară a fost în sensul că, atunci când pentru infracţiunea care intră în scopul grupului a intervenit dezincriminarea potrivit noului Cod penal, nu mai sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din Codul penal.Opinia minoritară a fost că nu prezintă relevanţă dezincriminarea infracţiunii ce intră în scopul grupului infracţional, infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal fiind o infracţiune de sine stătătoare, a cărei sancţionare este independentă de realizarea scopului infracţional în vederea căruia s-a constituit iniţial grupul.

Opiniile specialiştilor consultaţi

Departamentul de drept penal “Vintilă Dongoroz” din cadrul Institutului de Cercetări Juridice a comunicat că dispoziţiile art. 367 din Codul penal prevăd pedepsirea iniţierii sau constituirii, aderării ori sprijinirii sub orice formă a unui grup infracţional organizat [art. 367 alin. (1)], prin acesta din urmă înţelegându-se grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni [art. 367 alin. (6)]. În cazul în care scopul vizat de grupul infracţional constă în săvârşirea uneia sau mai multor fapte întrunind elementele constitutive ale unei singure infracţiuni, iar ulterior condiţia prevederii faptelor de către legea penală [art. 15 alin. (1) din Codul penal] nu mai este îndeplinită potrivit unei legi penale noi, odată cu intrarea în vigoare a legii penale noi, elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat nu mai sunt îndeplinite, astfel încât nu mai este posibilă nici încadrarea faptei în modelul abstract (tiparul) prevăzut de norma de incriminare ce reiese din dispoziţiile art. 367 din Codul penal, altfel spus, condiţia tipicităţii infracţiunii de grup infracţional organizat nu mai este îndeplinită.

S-a susţinut că, din perspectivă teoretică, în cazul grupului infracţional organizat suntem în prezenţa unei aşa-numite incriminări-obstacol, prin care se urmăreşte contracararea pericolului reprezentat de organizarea actuală a unor persoane anume în vederea săvârşirii viitoare a uneia sau mai multor infracţiuni, o situaţie similară aceleia a incriminării în anumite cazuri a actelor de pregătire a săvârşirii unor infracţiuni ca infracţiuni de sine stătătoare, exemplificând în acest sens dispoziţiile art. 314 din Codul penal privind deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori. Aşa cum în aceste din urmă situaţii relevanţa penală a faptei-mijloc este derivată exclusiv din cea a faptei-scop, în sine, prin simplul act de pregătire nefiind lezate în niciun fel valorile fundamentale protejate de legea penală, şi în cazul grupului infracţional organizat simpla asociere, iniţiere, aderare ori sprijinire nu are, în sine, nicio relevanţă din punctul de vedere al legii penale, aceasta reieşind abia din natura infracţională a infracţiunii scop. Dezincriminarea acesteia din urmă conduce în mod necesar şi la ieşirea celei dintâi din sfera faptelor penalmente relevante. Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prin prof. univ. dr. hab. Florin Streteanu, a transmis punctul de vedere conform căruia dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie întrunită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal. Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii de Vest din Timişoara, prin prof. dr. Viorel Paşca, a transmis punctul de vedere conform căruia prin dezincriminarea infracţiunii prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 a operat şi dezincriminarea grupării care a avut ca scop comiterea unei asemenea fapte, deoarece nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Dispoziţii legale incidente

Art. 1 din Codul penal – Legalitatea incriminării “(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni.

(2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.”

Art. 4 din Codul penal – Aplicarea legii penale de dezincriminare : “Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.”

Art. 367 din Codul penal – Constituirea unui grup infracţional organizat “(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. (4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. (5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) (3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. (6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.”

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Dezincriminarea infracţiunii care reprezintă scopul grupului infracţional organizat face să nu mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal. Pluralitatea constituită a fost incriminată în art. 367 din Codul penal ca infracţiune, în considerarea periculozităţii sale, decurgând din chiar scopul grupării, şi anume săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa faptei este, aşadar, suficient ca infracţiunea să fi fost planificată şi nu efectiv comisă, astfel că legiuitorul incriminează şi actele de pregătire care iau forma iniţierii grupului infracţional organizat. Dacă infracţiunea ce intră în scopul grupării a fost însă efectiv comisă, va exista un concurs de infracţiuni între grupul infracţional organizat şi respectiva infracţiune ce a intrat în scopul grupării.

Lipsa scopului grupării, săvârşirea de infracţiuni, face ca fapta să nu mai corespundă unui model legal. Asocierea în vederea săvârşirii de contravenţii sau în vederea comiterii unei fapte ce intră în ilicitul disciplinar nu reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal, chiar dacă ar fi îndeplinite celelalte condiţii din art. 367 alin. (6) din Codul penal. Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei presupune că nicio faptă nu poate fi considerată ca infracţiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru (nullum crimen sine lege) şi că nicio sancţiune penală nu poate fi aplicată dacă ea nu era prevăzută de lege pentru fapta comisă (nulla poena sine lege). Legalitatea incriminării şi a pedepsei reprezintă principala garanţie a securităţii juridice a cetăţeanului în raport cu dreptul penal. În dreptul român, principiul legalităţii este consacrat de Constituţie în art. 23 alin. (12) şi prevede că “nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii” şi în art. 73 alin. (3) lit. h) potrivit căruia “prin lege organică se reglementează: infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”.
O faptă concretă poate să atragă răspunderea penală dacă poate fi încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare. Premisa esenţială pentru examenul de tipicitate o constituie identificarea elementelor prin prisma cărora se va analiza concordanţa dintre fapta comisă de inculpat şi modelul descris de legiuitor în norma de incriminare. În consecinţă, tipicitatea reprezintă corespondenţa dintre fapta concret săvârşită de o persoană şi modelul abstract construit de legiuitor în norma de incriminare. În speţă, lipsa scopului grupului, determinată de dezincriminarea faptei în vederea căreia a fost iniţiat, constituit ori a fost sprijinit, face să nu mai fie îndeplinită condiţia tipicităţii.

Consideratii doctrinare

Aşa cum s-a arătat în doctrină (Florin Streteanu, Daniel Niţu – Drept penal. Partea generală. Curs universitar, vol. I, p. 264- 265, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache – Drept penal român. Partea generală, p. 48-51, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014; T. Toader, M.-I. Michinici, R. Răducanu, A. Crişu-Ciocîntă, S. Răduleţu, M. Dunea – Noul Cod penal. Comentarii pe articole, p. 3-6, Ed. Hamangiu, 2014), această primă trăsătură a infracţiunii se constituie într-o garanţie a respectării unora dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, respectiv principiul legalităţii. Astfel, tipicitatea asigură în primul rând respectarea principiului legalităţii incriminării, căci o faptă concretă poate fi sancţionată numai dacă ea se regăseşte în descrierea realizată de o normă penală. În acelaşi timp, tipicitatea poate contribui la respectarea principiului minimei intervenţii, căci dintre diferitele acţiuni ce se dovedesc la un moment dat antijuridice (contrare ordinii de drept), legiuitorul trebuie să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient prin mijloacele altor ramuri de drept.
DECIZIA ICCJ
În interpretarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal ICCJ stabileşte că, în ipoteza în care, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.
Decizie nr. 10 din 22/04/2015 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 389 din 04/06/2015

Please follow and like us:
Facebook
LinkedIn
Twitter
Follow by Email
News Reporter

Enjoy this articles? Please spread the word :)